Valea Buzăului

Arheologii au găsit la schitul Cetățuia fragmente de vase lucrate fără roata olarului, aparţinând culturii Monteoru, datate de acum circa 3.700 – 4.000 de ani și probabil și din epoca migrației popoarelor, expuse acum la muzeul schitului. Se mai spune că aici ar fi existat o cetate dacică și trei tunele de evacuare spre Pârscov, Buzău și Pietroasele. În primii ani ai creștinismului a existat o bisericuță din lemn, învelită cu șindrilă, ce a fost refăcută prin sec. al IX-lea. La 1517 aceasta a fost restaurată de Doamna Neaga.

După tradiție, mănăstirea ar fi fost ctitorită de Doamna Neaga la anul 1590, deși alte izvoare indică drept ctitori, la anul 1568, pe boierii Dumitru Ciolanu din Transilvania, Radu și Dragomir Sorescu din Vernești.

Lacul Vulturilor sau Lacul fără Fund se găsește pe partea estică a versantului Malaia, la altitudinea de 1420 m, in Muntii Siriului. I se spune Lacul Vulturilor deoarece aici, conform unei legende, consemnată de Alexandru Vlahuta în cartea sa, România pitorească, lacul ar fi un loc unde vulturii veneau primăvara să-și învețe puii să zboare.

Este un fenomen natural generat de gazele care ţâşnesc prin crăpăturile scoarţei terestre şi apoi se aprind spontan, formând flăcări de 50, până la 100 de centimetri înălţime

Citeste mai mult: Articol

(Pâclele mari, Pâclele mici, Fierbătorile din Berca)

Vulcanii Noroioși reprezintă una dintre cele mai spectaculoase destinații naturale atât din județul Buzău și din România, cât și pe plan european, fiind rari în lume.

Pietre cu forme comune, precum scaun, microfon, dar și pietre ce par niște OZN-uri.

Lacul Mocearu sau Mociaru, cum spun localnicii, este un lac carstic cu apă dulce, vechi de câteva sute de ani, format prin prăbușire, în urma dizolvării unui strat subteran de sare. Sarea din adâncuri este ceea ce a rămas din marea sarmatică de acum 2 milioane și jumătate de ani. Procesul de formare a Lacului Mocearu este identic cel al Lacului Meledic.

(Drumul Luanei – coordonate gps)

Despre aceste așezări rupestre învăluite în mister se crede că au fost un loc sacru, unde geto-dacii își țineau ceremoniile. Mai târziu, în secolul IV, acest spațiu a fost preluat de creștini și transformat în sihăstrii ortodoxe.

Dintre Vestigiile rupestre cele mai cunoscute sunt: Complexul rupestru de la Aluniș și vestigiile rupestre de la Nucu: Bisericuța lui Iosif, Chilia lui Dionisie Torcătorul și Agatonul Nou.

Lacul de acumulare Siriu mai are ca scop alimentarea cu apă potabilă și industrială a  localităților din zonă și irigarea terenurilor agricole. 

Construcția barajului a durat aproape 20 de ani (1975-1994) și  a fost realizat după  o metodă  inovatoare pentru acele vremuri, fără ciment, numai din pamant, piatra, steril și miez din argilă.
Barajul a fost realizat prin unirea celor doi munți din apropiere, masivul Podul Calului și masivul Siriu.

Locuința rupestră scobită în Piatra Șoimului de pe Dealu Mare, astăzi un superb monument istoric, a fost locul ales de monahul Ambrozie de la Mănăstirea Ciolanu pentru a trăi în sihăstrie după întoarcerea sa de la Sf. Munte Athos. Atenție! Drumul de acces spre chilia lui Ambrozie nu este amenajat.